Ochii de demon, smoliţi cum gonesc!
'Nfricoşează prada ca uliul domnesc.
Încruntează sprânceana cu uitături păgâne:
"Ş-acuma vorbeşte! Care ţi-e voia străine?"

Glasu-i aspru şi totuşi senin
Te-neacă în cupe de-amarnic venin.
Falii în juru-i mustesc de dulceţi pline,
Arată mândria şi iubirea de sine.

Frumoasa se-arată-apoi blândă
Şi-n vocea-i mlădie cuvintele-i cântă:
"Aicea totu-i al tău pe vecie uită dar pământul
Părăseşte-ţi timpul şi blesteamă-ţi cântul!"

Când diavolii-aruncară furii spre cetate
Regina li se-nchină-n rugăciuni legate.
Ei cruţa astfel trupul tânăr şi frumos
Dar osândesc la pribegie-ntre cer şi
ţara de jos.

De veacuri umbre rătăcite-n nefiinţă
Vor suflet nou ispitit de o dorinţă.
Îmbietoare-mpărăteasa promite custare eternă
Dar, mincinoasă condamnă la surghiunire perenă.