Bolovani scrijeliţi şi firide infirme
Leapădă trepte-n spirale de turle.
Balcoane frământate cu calfe şi fauri
Rânjesc răsucite în chip de balauri.

Coloane legate cu lujeri de purpură
Se deschid în petale ce polenul işi scutură.
Coridoare-infinite şi sfincşi poleiţi,
Covoare scumpe de trandafiri adormiţi.

Paşii-nainte îl duc spre pieire
Căci duhu-i e stins de-o scumpă rostire.
Umplând odaia de luţi de mătasă
Se-arată aievea o dulce mireasă.

Ea ţine o cupă de aur bătută
Iar pielea-i lucioasă-e arămiu aurită.
Şerpi negri-n inele şuviţe cad pe pieptul bronzat
Adunaţi apoi nebuneşte de-un pieptene lat.

Alergând, servitori cu tăvi de-argint
Se-adună în juru-i cu vorbe de-alint.
Soldaţi, slugi şi copiii de casă,
Îi fac orice voie căci ea e aleasă.

Pene-albastre de păun o dezmiardă
Zăduf şi căldură departe s-o piardă.
Vinuri o-mbie, rubinii ca de fragă
Şi ea priveşte spre toate neştiind ce s-aleagă.