"Lepşa"

În apele-ţi tulburi, strivite de stânci,
Am privit furia renaşterii.
Aerul, saturat de suflarea-ţi de gheaţă,
Uscase copacii de sevă.
Soarele nu mai încapea în tine
Căci peştii aveau solzi de argilă.
Cerul plouase de urletul tău
Şi stâncile-şi umplusera urechile cu frunze uscate.
Glasul tău fărâmat în boabe de apă
Era groaza de a te naşte din nou.
Eu nu-mi mai ştiu primul strigăt
Dar auzindu-te, m-am auzit pe mine.