"De n-aş mai fi eu"

Din oceanul de sare priveam polul şi ecuatorul,
Strânse-ntre două scoarţe de copac,
La fel de captivi ca şi noi, în aceeaşi linie imaginară.

De n-aş mai fiu eu prinsă în mine
Aş fi un copac în orice pădure
Şi o pădure în fiece pământ.
Girafele m-ar paşte şi crivăţul mi-ar îngheţa rădăcinile.

De n-aş mai fi eu zăbrelită în om
Aş fi un ochi în fiece fiară
Şi o fiară în fiece inimă.
Lei m-ar vâna şi eu aş mânca din mine,
M-aş încolaci în iarbă şi m-aş strivi cu ciocul acvilei.

De n-aş mai fi om robit în pământ
Aş fi un fir de praf.
Aş zbura departe, şi m-aş lipi de o stea,
Unde vom muri împreună.